Blestemul vietii

Cel mai frumos cadoul pe care la-m primi:
Este o viata...puterea de-a trai...
Dar viata nu va trece asa cum ne-am dori,
Si va veni si ora cand toti o vom simti...

Sansa de-a exista...un dar nepretuit...
Frumosul cant al vietii...un sunet inedit...
Secunde, zile, ani ce se vor imprima,
In sufletele noastre mereu vor exista...

Dar si asa...oricat de bine ar fi,
Tot va veni si ziua...cu toti vom plati...
Blestemul vietii...si peste noi se va abate!
Oricat ne-am ruga si-am plange zi si noapte...

Caci nu putem schimba ceea ce este scris...
Si sufletul indura...cu anii vietii nins...
Si-orice am face...si ne-am lau avant,
Tot ne vom intoarce acolo in pamant...

Caci din pamant am fost creati...de-acolo noi venim,
Si dupa ani traiti in viata...acolo revenim...
Pamantul ce-l calcam si astazi il privim,
Acel pamant pe care noi crestem si traim...

Si-oricata grija am avea de-acea splendida floare,
Tot va veni si ziua cand vom vedea cum moare...
Si-atunci va fi ziua cand si noi vom pleca,
Si vom vedea o alta lume...vom invata zbura...

De lucrul ce ne temem...de el nu vom scapa,
Si-acea povara ne-apasa...si nu ne va lasa...
Ne-ntrebam adesea: cu ce scop traim?
Dar nimeni nu raspunde, ne lasa sa privim...

Nu vom scapa de ce e scris pe noi:
"BLESTEMUL VIETII"...vom pieri si vom ramane goi...
Deci nu traim pentru a castiga,
Degeaba avem palate...nimic nu vom lua...

Bogat nu esti chiar de te chinui s-aduni in viata bani,
Ci amintirea-n suflet s-o strangi si sa o ai...
Caci bani, avere, orice ai aduna...
Vor disparea si ele...nimic nu vei lua...

Deci sa traim!...sa radem de blestem!...
Caci amintiri frumoase vor exista etern...
Un loc secret...din care nimic nu va disparea:
E al nostru suflet...si vesnic vom aveam...


( de Ada - 4 septembrie 2011- pentru viata...pentru ca trece si nu se-ndura...)